El: Ești bine? Stai acolo și nu mai zici nimic? Unde îți sunt gândurile?
Ea: Încerc să compun ceva pentru prietenii mei de pe wordpress. Vreau doar să le urez să aibă sărbători frumoase și nu găsesc o formulă frumoasă. Îmi vin în cap doar clișee.
El: Ești ciudată, ce treabă ai tu cu ei? Nu îi cunoști și ei nu te cunosc.
Ea: Cum nu-i cunosc! Nu ți-am povestit de fetele mele, Dora, Ștefania, Potecuță…așa va fi și fiică-ta peste câțiva ani. Sensibilă și creativă. Ai uitat că îmi beau cafeaua cu Mădă și că am „dimineți” pline de „clipe de reverie” și anxietăți de „noiembrie”? Că mă uit după „un soare albastru” când mă simt ca „un fir de iarbă în bătaia vântului”?
El: Sunt și băieți pe acolo?
Ea: Evident. De categoria grea. Mă și intimidează uneori. Ți-am povestit de George Sorin Venete și de Racolța Petru…
Vezi articolul original 216 cuvinte mai mult
Arhive cronopediene (1) 