Crăciunul se trăiește cu adevărat doar acolo unde este pace. Doar un suflet împăcat cu sine însuși, împăcat cu cei din jur și cu Dumnezeu poate trăi toată bucuria Crăciunului. Aceasta și pentru că „pruncul care ni se va naște” este „Principele păcii”. Profetul Isaia este cel care ne ajută să ne întipărim în inima noastră acest adevăr: „Pentru că un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat nouă. Stăpânirea va fi pe umerii lui și va fi numit sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, părinte veșnic, principe al păcii” (Is 9,5). Însuși Cristos Domnul îi proclamă fericiți pe cei care trăiesc în pace, pe cei care construiesc pacea: „Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Suntem noi oameni ai păcii? Suntem împăcați cu toți oamenii? Cine trăiește în dușmănie este asemenea celui care zice: „Cristos s-a născut și a…
Vezi articolul original 881 de cuvinte mai mult
Crăciunul nu înseamnă Moș, brad împodobit, îngerași atârnați în perdele, felicitări tâmpe cu reni sau oameni de zăpadă. Nici efecte luminoase pe stâlpi, pe garduri, în copaci. Nici pavoazare exacerbată. La iesle n-a fost nimic în afară de Prunc care să iasă-n evidență. Fără El, nimic nu are valoare. Ornamentele pot fi surogate de Crăciun, dar nu țin loc de Dumnezeu!
Om bun, deschide larg poarta
Arhive cronopediene (1) 